Trebuiau să poarte un nume...Li s-a spus Eminescu.

Trebuiau să poarte un nume
Marin Sorescu

Eminescu n-a existat.

A existat numai o tara frumoasa
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe.
Ca o barba nepieptanata de crai.
Si niste ape ca niste copaci curgatori
În care luna îsi avea cuibar rotit.

Si, mai ales, au existat niste oameni simpli
Pe care-i chema : Mircea cel Batrîn,
Stefan cel Mare,
Sau mai simplu : ciobani si plugari,
Carora le placea sã spuna
Seara în jurul focului poezii -
"Miorita" si "Luceafarul" si "Scrisoarea a III-a".

Dar fiindca auzeau mereu
Latrînd la stîna lor cîinii,
Plecau sã se bata cu tatarii
Si cu avarii si cu hunii si cu lesii
Si cu turcii.

În timpul care le ramînea liber
Între doua primejdii,
Acesti oameni faceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor înduiosate,
De curgeau doinele la vale
Pe toti muntii Moldovei si ai Munteniei
Si ai Tarii Bîrsei si ai Tariii Vrancei
Si ai altor tari românesti.

Au mai existat si niste codri adînci
Si un tînar care vorbea cu ei,
Întrebîndu-i ce se tot leagana fãrã vînt ?

Acest tînar cu ochi mari,
Cît istoria noastra,
Trecea batut de gînduri
Din cartea cirilica în cartea vietii,
Tot numarînd plopii luminii, ai dreptatii,
ai iubirii,
Care îi ieseau mereu fãrã sot.

Au mai existat si niste tei,
Si cei doi îndragostiti
Care stiau sã le troieneasca toata floarea
Într-un sarut.

Si niste pasari ori niste nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi si miscatoare sesuri.

Si pentru ca toate acestea
Trebuiau sã poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus
Eminescu.

 

15 ianuarie, Ziua Culturii Nationale. Aniversare Mihai Eminescu

Ziua de 15 ianuarie, aleasa ca Zi a Culturii Nationale, reprezinta data nasterii poetului national al romanilor, Mihai Eminescu (1850-1889).

Criticul literar Titu Maiorescu, mentorul ''Junimii'', spunea despre marele poet: ''Pe cat se poate omeneste prevedea, literatura poetica romana va incepe secolul al XX-lea sub auspiciile geniului lui si forma limbei nationale, care si-a gasit in poetul Eminescu cea mai frumoasa infaptuire pana astazi, va fi punctul de plecare pentru toata dezvoltarea viitoare a vesmantului cugetarii romanesti.''

Eminescu, ''poetul nepereche a carui opera invinge timpul''

 
De ce a fost aleasa ziua lui Eminescu drept zi a Culturii Nationale? Poate pentru ca ''El e cel care a spus ca teiul e sfant. El e cel al carui nume nu se cade sa fie luat in desert. (...) El e cel care oricate desnadejdi ne-ar incerca ne da temeiuri ca totusi sa nu desnadajduim'' (Geo Bogza). Poate pentru ca reprezinta ''omul deplin al culturii romanesti'' (Constantin Noica). Poate ca niciodata nu e prea mult sa-l recitim pe poetul, prozatorul, dramaturgul, ziaristul si ganditorul Mihai Eminescu.
''Pentru a fi onesti si autentici, cand vorbim despre Eminescu, trebuie mai intai sa-l recitim. (...) Un student roman la Viena si Berlin, care stia germana si franceza, voia sa absoarba istoria religiilor, astronomie, filosofie, fizica, etnopsihologie, geopolitica, sa faca simultan metafizica si gazetarie angajata. Un suflet romantic dedat armoniei universale, dar pe care malaxorul politicianismului valah l-a spulberat intru nimicnicia firii sale. Ce lectie mai sublima si mai trista, totodata, de romanitate se poate inchipui?'', spunea criticul literar Dan C. Mihailescu, intr-un portret inedit facut lui Eminescu.
Mihai Eminescu s-a nascut la 15 ianuarie 1850, la Botosani. A fost poet, prozator, dramaturg si jurnalist, socotit de critica literara postuma drept cea mai importanta voce poetica din literatura romana. Avea o buna educatie filosofica, opera sa poetica fiind influentata de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antica, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gandire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant si de teoriile lui Hegel.

sursa articol

L-am omagiat pe Eminescu

Ziua naşterii poetului naţional al românilor Mihai Eminescu, care a fost aleasă ca Zi a Culturii Naţionale, a fost marcată şi în şcoala noastră. 

Evenimentul central a avut loc la Sala Unirea din Voineşti, în parteneriat cu Asociaţia Cultural Creştină Justinian Teculescu. Printre  participanţi s-au numărat profesori şi elevi, părinţi, bunici şi covăsneni iubitori de cultură. Pentru început, doamna profesoară Pătru Dana ne-a prezentat un material Power Point despre viaţa şi opera poetului naţional, cu desene şi grafică inspirate din poeziile lui Mihai Eminescu. Elevii clasei a VI-a A, sub îndrumarea dirigintei lor, doamna profesoară Pătru Dana, au pregătit un mini montaj artistic, introducându-ne în universul eminescian, iar doamna profesoară Ungureanu Doina, invitata noastră de seamă de la Liceul din Covasna, ne-a vorbit, aşa cum numai dumneaei ştie s-o facă, despre Eminescu. A fost un dialog simplu, ca între prieteni, foarte interesant, despre Eminescu şi cele mai frumoase poezii ale sale. S-a vorbit şi despre ceea ce înseamnă Mihai Eminescu astăzi, despre cât de multă (sau puţină) atenţie i se mai acordă poetului naţional, despre cât de actuale sunt scrierile sale.

Concursul de recitări care a urmat a reprezentat momentul cel mai aşteptat al serii: elevii şcolii noastre ne-au prezentat, cu o deosebită sensibilitate, fragmente din binecunoscutele versuri eminesciene. Toţi au primit diplome de participare din partea Asociaţiei Cultural Creştine Justinian Teculescu, iar cei mai buni dintre aceştia (Tiba Briana, Şerban Larisa şi Bocîrnea Alexandru), premii constând în cărţi.

Pregătiţi de doamna bibliotecară Poteică Mirela, Bocîrnea Andrada şi Alexandru şi Ţupea Cristian din clasa a VII-a A au transpus pe scena de la sala Unirea o dramatizare a poeziei Luceafărul, obţinând ropote de aplauze. Aplaudate la scenă deschisă au fost şi talentatele noastre cântăreţe Adelina Verdeş, Briana Tiba şi Denisa Dragomir, care au interpretat nemaipomenit melodii pe versuri eminesciene. De asemenea, Andrei Popica şi Iulia Ananina, care ne-au făcut cunoscute câteva din scrisorile lui Ion Creangă şi ale Veronicăi Micle către marele poet, au reuşit să emoţioneze asistenţa.

Activitatea a fost organizată de catedra de limba romană a şcolii, sub îndrumarea doamnei profesoare Pătru Dana. “Ne bucurăm că această manifestare şi-a atins scopul şi să nu uităm să-l cinstim pe Eminescu nu doar pe 15 ianuarie sau să-l omagiem pe 15 iunie, ci să-l avem permanent în gând şi în suflet”, ne-a spus aceasta.

Alte manifestări dedicate zilei lui Mihai Eminescu:

Biblioteca şcolii noastre a pregătit o expoziţie de carte veche

In cadrul clasei a VII-a A a avut loc concursul de poezie „Micul Eminescu”, ai cărui câştigători (câştigătoare) au fost: Popa Oana, Rusan Delia şi Burnichi Debora

Revista D’ale şcolarului a avut un număr special, dedicat lui Mihai Eminescu

Mihai Eminescu

15 ianuarie, Ziua MARELUI ROMÂN MIHAI EMINESCU , Ziua Culturii Naţionale

Ziua de 15 ianuarie, aleasă ca Zi a Culturii Naţionale, reprezintă data naşterii poetului naţional al românilor, Mihai Eminescu (1850-1889).

Eminescu, ”poetul nepereche a cărui operă învinge timpul”!

De ce a fost aleasă ziua lui Eminescu drept zi a Culturii Naţionale?

Poate pentru că:

„El e cel care a spus că teiul e sfânt.
El e cel al cărui nume nu se cade să fie luat în deşert. (…)
El e cel care oricâte desnădejdi ne-ar încerca ne dă temeiuri ca totuşi să nu desnădăjduim” (Geo Bogza).

Poate pentru că reprezintă ”omul deplin al culturii româneşti” (Constantin Noica).

Poate că niciodată nu e prea mult să-l recitim pe poetul, prozatorul, dramaturgul, ziaristul şi gânditorul Mihai Eminescu.

”Pentru a fi oneşti şi autentici, când vorbim despre Eminescu, trebuie mai întâi să-l recitim. (…) Un student român la Viena şi Berlin, care ştia germana şi franceza, voia să absoarbă istoria religiilor, astronomie, filosofie, fizică, etnopsihologie, geopolitică, să facă simultan metafizică şi gazetărie angajată. Un suflet romantic dedat armoniei universale, dar pe care malaxorul politicianismului valah l-a spulberat întru nimicnicia firii sale. Ce lecţie mai sublimă şi mai tristă, totodată, de românitate se poate închipui?”, spunea criticul literar Dan C. Mihăilescu, într-un portret inedit făcut lui Eminescu.

Mihai Eminescu s-a născut la 15 ianuarie 1850, la Botoşani. A fost poet, prozator, dramaturg şi jurnalist, socotit de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.

Avea o bună educaţie filosofică, opera sa poetică fiind influenţată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant şi de teoriile lui Hegel.

A fost activ în societatea Junimea şi a lucrat ca redactor la Timpul. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena.

Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinţa din 25 ianuarie 1902.

A murit la 15 iunie 1889, la 39 de ani, la Bucureşti, iar la 17 iunie a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu.
A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.

Eminescu şi Creangă

Pictura Eminescu şi Creangă - Octav Băncilă

“Bădiţă Mihai, te rog, mai spune o dată poezia asta, s-o învăţ şi eu” a zis Ion Creangă. După ce a ascultat şi a şoptit şi el, o dată cu Eminescu, bădiţa Ion s-a ridicat de jos şi şi-a îmbrătişat prietenul: “Minunat! Eşti un poet genial, bădiţă Mihai!” “Nu ştiu cum sunt eu, dar ştiu că mata, bădiţă Ioane, eşti un povestitor fără pereche.”

SCRISORI ALE LUI CREANGA CATRE EMINESCU

Bădie Mihai, Această epistolie ţi-o scriu în cerdacul unde de atâtea ori am stat împreună, unde mata, uitându-te pe cerul plin cu minunăţii, îmi povesteai atâtea lucruri frumoase… frumoase… Dar coşcogemite om ca mine, gândindu-se la acele vremuri, a început să plângă… Bădie Mihai, nu pot să uit acele nopţi albe când hoinăream prin Ciric si Aroneanu, fără pic de gânduri rele, dar din dragostea cea mare pentru Ieşul nostru uitat si părăsit de toţi. Şi dimineaţa când ne întorceam la cuibar, blagosloviţi de aghiazma cea fără de prihană si atât iertătoare a Tincăi, care ne primea cu alai, parcă cine ştie ce nelegiuire am făptuit şi noi. Ţi-as scrie mai multişor, însă a venit Enăchescu si trebuie să plec cu dânsul la tipografie.

Cu toată dragostea,
Ionică
Ieşi, 1877, decembre

Bădie Mihai,

Ce-i cu Bucureştiul, de ai uitat cu totul Ieşul nostru cel oropsit si plin de jidani? O fi musai viaţă burlăcească pe acolo, dar nu se cade să ne uiţi prea de tot. Veronica a fost azi pe la mine si mi-a spus că şi cu dânsa faci ca şi cu mine. De ce? Ce rău ţi-am făcut noi?! De Crăciun te asteptăm să vii. Tinca a pregătit de toate si mai ales „sarmalele“, care ţie îţi plăceau foarte mult. Eu am început, de, ca prostul, să scriu, dragă Doamne, o comedie. Când voi isprăvi-o, nu ştiu. Atâta ştiu, că subiectul e copiat, aşa cum prea bine ştii că pot copia, e luat din viaţa de măhăla, unde stau de când am părăsit Humuleştii. M-am întâlnit cu fratele Conta. La Ieşi ninge frumos de ast-noapte, încât s-a făcut drum de sanie. Ciricul e mai frumos acum. Vino, frate Mihai, vino, căci fără tine sunt străin.

Te sărut pe frunte,

Ion Creangă

Bădie Mihai,

Slavă Domnului c-am primit veşti de la tine! Eu te credeam mort si mă luam de dor cu amintirile, când eraţi în jurul meu, tu, Augură, cel blestemat, Conta şi alţii, cari acum vă fuduliţi prin căpitală, alături cu ciocoii, mânca-i-ar cânii, că sunt fiii lui Scaraoţchi, şi pe voi norocul şi binele. De ce laşi pe Veronica să se zbuciume? Te-am aşteptat de Crăciun să vii, dar… beşteleu, feşteleu, că nu pot striga văleu, şi cuvântul s-a dus, ca fumul în sus, şi de venit n-ai mai venit… Aferim… Dar noi, adică Ienăchescu, Răceanu şi alţi muşterii pentru mâncărică şi băuturică bună, am tras un bairam de cel turcesc, cu vin grecesc de la Amira. Apoi ne-am dus cu sania afară din oraş, si acolo pune-te din nou masă! A doua zi la fel; de-abia a treia zi ne-am zburătăcit, ca vrăbiile, fiecare pe la vatra lui. Acum stau lângă horn cu pisicele mele si mai pun rânduială în cele însemnări. Tu, te cerţi cu politicienii prin Timpul; ce-ai păţit de te-ai făcut aşa războinic?

Sănătate şi voie bună,
Ionică