Cirese de iunie!

Mai tineti minte lucrarile lui Marius, Ana si Adrian, pe care le-am inscris la Provocarea verde a lunii mai, SA CONSERVAM NATURA?

Eiiii....in urma tragerii la sorti, castigator a fost desemnat...Adrian al nostru!

 ...si in urma jurizarii, Marius a ocupat locul I!

...iar Ana, locul III!

Felicitari!!!

Tema lunii iunie a Provocarilor verzi: CIRESELE!!! Detalii, aici! (sau la dra bibliotecara)
" Mixed media cu cirese este tema provocarii de luna aceasta. De ce mixed media? Pentru ca mi se pare provocarea suprema in folosirea celor 3R si 1O. Fie ca e folosita in colaje, pictura, quilting etc, mixed media este o tehnica uimitoare. Si nu e ca o....stiinta exacta, nu trebuie sa fie perfect ca sa te poti exprima. De ce cirese? Suntem in luna iunie - ciresar. Iar asta ne duce mereu cu gandul la copilarie. Asadar va invitam sa creati folosind imagini cu cirese, sa pictati, sa coaseti, sa tricotati, sa faceti colaje, pagini de art journaling, tablouri...orice va inspira, totul asezat intr-un mixed media 3R si 1O :D ".

Artistii scolii...

 Astazi dorim sa va prezentam un alt talent al scolii nostre: Debora Burnichi a facut doua desene superbe, pe care le puteti admira la biblioteca!

Iar Marius...asa cum ne-a obisnuit...

Prieteni ai bibliotecii noastre...

 

O noua donatie pentru biblioteca din partea celor care ne iubesc: le multumim doamnei Ţupea Viorica şi domnişoarei Bîrlă Petruţa, cărora le acordăm titlul de "Prieten al bibliotecii noastre"!

NU UITATI:

BIBLIOTECA E PRIETENA NOASTRA - S-O AJUTAM!

Dacă aveţi acasă o carte de poveşti pe care aţi citit-o şi v-a plăcut şi vreţi ca şi alţii să se bucure de ea, sau aveţi o carte în dublu exemplar, o puteţi dona bibliotecii, pentru ca şi alţi copii să o poată răsfoi. Ajutaţi biblioteca să-şi diversifice oferta de poveşti!

Mai multe informaţii, la dra bibliotecară!

Mesaje de la prieteni

Cu ocazia zilei aniversare a scolii noastre, am primit mesaje de felicitare de la prietenii nostri din tara, carora le multumim!

Multumim si Domnului Ioan Paul Marginean, care ne-a trimis un emotionant mesaj din partea Asociatiei "Tara Iancului"!

Ziua scolii noastre

Pe data de 30 mai am sarbatorit Ziua Scolii. Foste si actuale cadre didactice, invitati si elevi, s-au strans in curtea scolii pentru a marca implinirea a 155 de ani de existenta a acestei unitati de invatamant, care a devenit un reper pentru invatamantul covasnean. S-au acordat diplome de excelenta domnilor profesori care de-a lungul timpului au trecut prin scoala noastra, s-au evocat momente din trecutul scolii, s-au adresat mesaje de catre elevii de acum catre profesorii de odinioara, au fost premiati castigatorii concursurilor desfasurate in aceste zile in scoala, a fost prezentata o sceneta de catre elevii clasei a 6-a, s-au citit mesaje de felicitare scrise de catre prietenii scolii noastre din tara sau de catre fosti elevi ai scolii...Desi sub amenintarea ploii, a fost o zi frumoasa!

Castigatoarea ultimului concurs organizat de biblioteca, SCOALA MEA, este Sandulea Ana Maria, din clasa a IV-a B. Felicitari, Ana!

Excelentei sale, Dascalul!

Pentru ca sfarsitul lunii mai a insemnat pentru scoala noastra sarbatorirea Zilei Scolii, zi in care am omagiat pe fostii (si actualii) dascali ai scolii, le dedicam acestora urmatoarele versuri:

Excelenta sa , dascalul 

de Vlada Breahna.

Excelenta sa nu are cont in banca,

Nu are vila cu 20 de camere,

Nu are afaceri prospere prin tara.

Excelenta sa are un suflet cat galaxia,

Are riduri si fire albe de la generatiile care sunt

si de la cele care au fost .

Excelenta sa isi mobileaza casa

cu extemporale, teze si concursuri

rareori se gandeste la ultimul strigat al modei ....

Desele-i preocupari sunt legate

de programe, perfectionari , examene,

de cele mai multe ori slefuieste nestematele altora,

Pentru ele vinde pe bani marunti secundele fiilor lui.

Excelenta sa trudeste toata viata

la secera ascutita a lunii

semanand pulberi de aur peste

semintele ce stau sa incolteasca .

Uneori, ochelarii i se acopera de roua amara ,

daca un fost elev, ajuns senator ,

il uita in anticamera ca pe un obiect  decorativ.

Alteori ,zambet de rodie ii inunda obrajii

cand un necunoscut , pe strada,

isi scoate palaria in fata lui :

,,Buna ziua , domnule profesor, eu sunt ....."

Excelenta sa ,nu-si numara anii dupa buletin

ci dupa varsta - mereu aceeasi , care infloreste in banca .

Constata cu surprindere - intr-o zi

ca  trebuie sa iasa la pensie

si nu intelege de ce inima lui, cu doua preinfarcte,

bate ca la optsprezece ani .

Excelenta sa ,

ca un pui de caprioara in bataia pustii,

nu stie ca se aseamana cu sfintii :

Ei au daruit .El se daruieste

Cel de sus i-a harazit loc inalt in izvorul luminii,

loc plin de verdeata din care

Maria sa , Dascalul , sa poate priveghea

si de dincolo pruncii sufletului sau.

Scoala noastra- 155 de ani de existenta!

Istoricul şcolii din Covasna este strâns legat de cel al bisericii. Primele cursuri s-au făcut în tinda bisericii, probabil la sfârşitul veacului al XVII-lea. In monografia Covasnei, întocmita de învăţătorul Nicolae Vleja, este redata circulara Episcopului ortodox de la Sibiu, Vasile Moga, din anul 1829, referitoare la invatamantul confesional: "Cinstite parinte protopoape. Prin milostivul decret guvernalicesc din 8 octombrie a.c. nr. 9088 esit, se poronceste ca toti copiii de la 5 pana la 13 ani sa mearga la scoala, daca nu si vara, incai toamna si iarna si daca nu-i vor vrea parintii sa-i mane de buna voie, sa se pedepseasca (…) Sa se faca in tot satul scoala si sa se pue dascal si la toata jumatatea de an sa se faca incoaci relatie [relatare/raport] si aceasta cu atat mai tare cu cat s-au fost mai poruncit prin milostivul decret guvernicesc din 1 august 1808 si din 5 martie 1784". Despre existenta scolii confesionale din localitate, la inceputul sec. al XIX-lea, vorbeste un alt document semnat Ioan Popovici, vicar episcopal la Sibiu, in 24 martie 1803, prin care se invitau diecii la un curs normalicesc de 7 saptamani la Brasov, tinut de parintele director Radu Tempea. In anul 1825, negustorul brasovean Gheorghe C. Bacauanu cumpara o "mosie" langa curtea bisericii, daruind-o parohiei pentru functionarea scolii. In anul 1858 s-a construit edificiul scolii confesionale, din lemn, acoperita cu sindrila. Cheltuielile de constructie ale scolii au fost suportate mai mult de negustorul Nicolae Manea. 

Primul invatator cunoscut a fost Iosif Pop zis Popovici, care a locuit in casele de pe mosie, iar la 1825 preda, pe langa rugaciuni, si scrisul si cititul. I-a urmat ca invatator Ioan Gridean (mai tarziu preot), pana in 1839, apoi Gheorghe Dogar (care era si cantaret), originar din Prejmer (inspectori "din popor" au fost numiti Constantin si Ioan Furtuna). Au urmat: Ioan Fleser zis Toparceanu; Toma Grindeanu, intre 1864-1870; Zosim Butnar (1870-1872); Ioan Iosif (1872-1876, al doilea post de invatator s-a infiintat dupa 1871); pr. Gheorghe Furtuna si Ioan Nitu (1877-1894), desfintat in 1880, postul II a fost reinfiintat in 1889, invatator si director fiind Nicolae Dobros, care a functionat pana in 1929; celalalt post, din 1899 a revenit lui Gheorghe Albu din Apold, iar din 1900 pana in 1925 a functionat Alexandru Ciucan, fiul preotului din Aita Mare. Din 162 de elevi de varsta scolara, in anul 1893/ 1894 au urmat cursurile 126. Dupa "progresul" scolar, 35 au obtinut calificativul "distinsi", 78 "buni", 18 "debili". Toti elevii aveau manuale scolare (113 integral si 13 "in parte").

La Covasna s-a desfasurat, in 1866, conferinta invatatorilor din protopopiatele Brasov II si Treiscaune. La conferinta a participat si "arhimandritul de Buzau", care a fost impresionat de frumusetea costumelor nationale romanesti. Conferinta s-a desfasurat sub credinta ferma de "a propaga lumina intre poporul nostru si mai cu seama in Treiscaune, unde cea mai mare parte dintre romani au uitat limba si numai religiunea ii leaga de corpul cel mare al natiunii". 

Dupa Marea Unire din 1918, cand scoala confesionala a devenit scoala de stat, primul director a fost profesorul Niţă Buzea.
Printre invatatorii si profesorii din perioada interbelica figureaza si: Veturia Ciucan, M. Manole, Elena Manole, Maria Barsan, Irina si Gheorghe Dobreanu, Ioan Olteanu, Dumitru Olteanu, Octavian Dobros, Traian Teaca, Gheorghe Serban, etc.
Anul 1924 a fost acela în care şcoala a primit rangul de gimnaziu şi numele marelui revoluţionar AVRAM IANCU. Un nume care obligă.

Ne cunoastem tara...

Sambata si duminica, 25-26 mai 2013, plecand noi "pe urmele lui Avram Iancu", am profitat din plin de frumoasa calatorie prin Muntii Apuseni si am vizitat si Muzeul Aurului de la Brad, Casa Memoriala a lui Crisan din localitatea Ribita...ne-am intalnit si cu Aurel Vlaicu la muzeul care-i poarta numele...

Pe urmele lui Avram Iancu

Proiectul pentru tineret cu denumirea Festivalul cultural-patriotic „Ţara Crăişorului”, iniţiat de către Asociaţia Ţara Iancului-Iubirea Mea Deva şi Clubul de elevi-voluntari „Crăişorii”, se desfăşoară în acest an (ediţia a VI-a) sub titlul „165 de ani de la începerea Revoluţiei şi războiului de autoapărare a românilor din Transilvania, sub conducerea lui Avram Iancu” în parteneriat cu unităţi de învăţământ, primării şi eparhii ortodoxe din judeţele Hunedoara, Alba, Arad şi Covasna. Dupa ce la Blaj, pe Câmpia Libertăţii, am fost făcuţi Crăişori, am participat şi la secţiunea a II-a , 25-26 mai 2013,la  Gurahonţ, Tebea, Baia de Cris. A fost o călătorie „pe urmele lui Avram Iancu”, cel al cărui mândru nume îl poartă şcoala noastră.

AVRAM IANCU - scurta biografie
Avram Iancu s-a nascut în anul 1824, în localitatea Vidra de Sus, azi comuna Avram Iancu, judetul Alba. Din pacate, ziua si luna nu se cunosc, pentru ca în matricola - actul de nastere nr. 40/1824 al comunei Vidra de Sus - se afla doar mentiunea ca “S-a nascut pe vremea cireselor”. Se poate deduce ca nasterea a avut loc în luna iulie 1824. Tatal lui Avram Iancu s-a numit Alexandru Iancu, iar mama – Maria. Erau oameni harnici si gospodari, cu o stare materiala buna. Avramut, precum îl dezmierdau parintii, era un copil plin de virtuti, gânditor si scurt la vorba, cu o inima sincera si buna. Buchiile le-a învatat la Vidra si Câmpeni, clasele elementare le-a urmat la Abrud, judetul Alba, gimnaziul inferior la Zlatna, cel superior si Facultatea de Drept la Cluj. Peste tot s-a bucurat de simpatia colegilor, profesorilor si a locuitorilor. A fost un student eminent, iar matematica si istoria i-au fost materiile preferate. Dupa terminarea cursurilor juridice la Cluj, în anul 1845, cu cele mai alese aprecieri de atestare si cu calificativul “eminent”, s-a prezentat în fata Guvernului din Cluj, pentru a fi primit ca practicant fara salariu. A fost însa respins de comisie, pentru ca era plebeu, adica nu avea originea de nobil maghiar. În urma acestei nedreptati, Avram Iancu s-a dus la Târgu Mures, unde s-a înscris la “Tabla Regeasca” în calitate de cancelist, cu scopul de-a se pregati în meseria de avocat, pe care a si obtinut-o în anul 1848, cu mult succes. Profesorul Traian Popa, în “Monografia orasului Târgu Mures”, Editura “Corvin” 1932, descrie pe baza de documente de arhiva activitatea lui Avram Iancu în aceasta localitate, în pregatirea si desfasurarea Revolutiei Române din Transilvania anilor 1845-1848. Avram Iancu, om al pacii, dreptatii sociale si al bunei convietuiri între popoare, ca si Alexandru Papiu Ilarian, Ioan Oros-Rusu, Vasile Moldovan, Alexandru Batrâneanu si altii, a deplâns hotarârea motiunii nedrepte votata la 15 martie 1848, la Budapesta, potrivnica poporului român majoritar in Transilvania, de unire fortata a acestei provincii românesti cu Ungaria. La adunarea cancelistilor mureseni de la “Tabla Regeasca”, tinuta în ziua de 25 martie 1848, data la care cancelistii unguri solicitau celor români semnaturile si acordul unirii Transilvaniei cu Ungaria, Avram Iancu, în prezenta celor 300 de cancelisti prezenti la adunare, a pronuntat plin de indignare: “În numele neamului românesc resping marinimozitatea voastra. Dreptul istoric are sa se spulbere înaintea drepturilor omului. Spre rusinea veacului al XIX-lea, am suferit robia îndelungata. Pretindem stergerea sclaviei si egalitate perfecta sau moarte!”. În testamentul sau, Avram Iancu si-a precizat idealul sau în viata: “Unicul dor al vietii mele este sa-mi vad natiunea fericita, pentru care dupa puteri am lucrat pâna acum!”.
A fost unul dintre initiatorii si organizatorii adunarilor de la Blaj din 30 aprilie, 15-17 mai si 15-23 septembrie 1848, precum si conducatorul cetelor înarmate de tarani si de mineri din Muntii Apuseni. În timpul Revolutiei de la 1848 a condus aceste osti, organizând apararea lor în Muntii Apuseni. A respins numeroasele atacuri ale ostilor maghiare, superioare ca numar si ca armament, câstigându-si renumele de "Craiul muntilor". Iancu considera necesara unirea fortelor revolutionare ale celor doua popoare (român si maghiar) în lupta împotriva dusmanului comun, absolutismul habsburgic. El conditiona însa aceasta unire de satisfacerea revendicarilor sociale si nationale ale românilor. Coplesite de armatele habsburgice si de cele tariste, tradate de unii generali, trupele revolutionare române si maghiare au capitulat la Siria, în 13 august 1849. Dupa înfrângerea revolutiei, bolnav si adânc îndurerat de nedreptatile ce li se faceau taranilor, a caror eliberare reala nu o putuse vedea înfaptuita, Avram Iancu a ramas printre moti, în Muntii Apuseni. În anul 1849, fiind la Viena pentru sustinerea drepturilor nationale, a refuzat sa primeasca o decoratie imperiala, zicând: "Natiunii sa i se dea drepturile promise, atunci voi primi, altcum nu". Un an mai târziu refuza sa se întâlneasca cu împaratul Austriei, Franz Iosef, aflat în vizita prin Transilvania. În acelasi an este arestat si închis. Dupa eliberarea din închisoare, isi petrece ultimii ani ai vietii ratacind prin munti, pe Valea Ariesului, la Lupsa, dar mai cu seama la Baia de Cris, unde se adaposteste la covrigarul Ioan Stupina, supranumit Liber. Stând pe prispa casei acestuia, cânta serile din fluierul de paltin mestesugit cu multa maiestrie de el, în prezenta multimii de oameni care venea sa-l asculte. S-a stins din viata la 10 septembrie 1872, pe prispa casei acestuia. “Craiul Muntilor” a fost înmormântat cu multa evlavie în cimitirul din satul Tebea, comuna Baia de Cris, judetul Hunedoara, lânga gorunul lui Horea, potrivit dorintei sale testamentare. Avram Iancu a fost condus pe ultimul drum de un sobor de peste 30 de preoti si de peste 10.000 de oameni, care i-au ramas fideli pâna în ultima clipa.

Sarbatorim Ziua Mediului...cu bicicleta

Icoane pe sticla

La orele de desen, sub indrumarea domnului profesor Olarescu Henorel, elevii scolii noastre au realizat icoane pe sticla foarte frumoase, care vor fi adunate intr-o expozitie permanenta, la loc de cinste pe holul scolii.

Am fost la teatru...si ne-a placut!

Erau odată un moșneag și-o babă; și moșneagul avea o fată, și baba iar o fată...

Si actorii de la Teatrul Andrei Muresanu din Sfantu Gheorghe au venit sa ne prezinte spectacolul FATA BABEI SI FATA MOSNEAGULUI...

Padurea lui Adrian

Marius si Ana au deschis drumul celor care vor sa ne demonstreze ca sunt talentati!

Astazi, Adrian Papuc din clasa a VII-a A ne arata cum a folosit materiale din natura pentru a realiza doua tablouri foarte frumoase:

Inscriem si tablourile lui Adrian la Provocarea Verde a lunii mai, SA CONSERVAM NATURA!