COVASNA ANTIQVA

În postarea trecută, vă spuneam de proiectul COVASNA ANTIQVA. Și atunci am realizat că nu v-am povestit ce am făcut noi până acum în cadrul acestui proiect.

În perioada iunie –  septembrie 2014, în Covasna - Voineşti, Asociaţia Cultural Creştină „Justinian Teculescu” din Covasna, în parteneriat cu Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Asociaţia Culturală „Cetatea Dacică-Valea Zânelor” din Covasna, Asociaţia Cultural-Ştiinţifică „Carpaţii Răsăriteni”, Școala Gimnazială “Avram Iancu” şi Asociaţia Culturală „Omnis Barbaria”, cu sprijinul financiar al Consiliului Judeţean Covasna şi al Consiliului Local Covasna, a organizat prima ediţie a Proiectului „COVASNA ANTIQVA” adresat unui număr de 50 de elevi de gimnaziu şi 4 profesori din zona oraşului Covasna.

Covasna Antiqva este un proiect care se adresează în special elevilor cu vârste între 10 și 15 ani, precum şi profesorilor de istorie, şi s-a derulat în zona Covasna - Voineşti, pe parcursul mai multor zile. Participanții au avut ocazia de a fi implicați în diverse activităţi, expoziţii şi ateliere educative în scopul dobândirii cunoştinţelor despre istoria lumii antice clasice din perioada dacilor şi romanilor.

Implementarea Proiectului „COVASNA ANTIQVA” reprezintă o modalitate de promovare în general a patrimoniului cultural naţional de care dispune zona oraşului Covasna, şi în special, pentru promovarea patrimoniul arheologic bogat reprezentat de Cetatea Dacică – Valea Zânelor.

Ziua 1 (17 iunie 2014): Expoziţia „Limesul de Est al Daciei Romane”.

Expoziţia foto-documentară, are în primul rând un scop didactic şi este dedicată unui grup ţintă bine definit (elevi de gimnaziu cu vârsta între 10 și 15 ani), în cadrul căreia sunt realizate activităţi interactive (jocuri, chestionare, vizionare de filme etc.), ateliere şi  prezentări istorice despre Imperiul Roman.

La acest eveniment cultural, au participat 50 de elevi de la Scoala Gimnazială „Avram Iancu” din Covasna-Voineşti.

Dr. habil. Alexandru Popa a susţinut o lecţie deschisă pentru elevii de gimnaziu, intitulată “Graniţa romană în estul Provinciei Dacia”, oferindu-le acestora câteva informaţii şi noţiuni introductive, prezentate în mod interactiv. Abordarea din punct de vedere ştiinţific este diferită de cea prezentată în cărţile de istorie. Astfel, graniţa romană este privită ca un spaţiu de convieţuire, de contact între locuitorii Imperiului şi populaţia din afara acestuia, şi nu ca o delimitare de tip ofensiv, un zid sau o linie de-a lungul căreia se duceau permanent războaie şi confruntări armate.    

În a doua parte a programului a fost deschisă expoziţia tematică, interactiv-educativă “Limesul de est al Daciei Romane”. Expoziţia, elaborată în cadrul Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, se adresează elevilor claselor V-VIII, fiind croită pe nevoile şi caracteristicile acestui grup ţintă. Conţinutul ştiinţific al expoziţiei gravitează în jurul mesajului prezentat mai sus: abordarea Limesului roman ca o zonă de contact între romani şi barbari, şi nu ca o simplă graniţă a Imperiului, în strictul înţeles al cuvântului. Expoziţia prezintă principalele aspecte ale vieţii oamenilor, cu precădere a soldaţilor, în această parte a Daciei romane

În ultima parte a evenimentului, participanţii au fost implicaţi în activităţi interactive coordonate de Andrea Chiricescu, pe baza jocurilor şi a chestionarelor, elevii şi-au aprofundat cunoştinţele despre această perioadă din istoria Imperiului Roman.

Această activitate a fost coordonată de Dr. habil. Alexandru Popa şi Andrea Chiricescu.

Ziua 2 (18 iunie 2014): Atelierul „Modelarea şi Pictarea vaselor ceramice”

Acest atelier a avut drept obiectiv cunoaşterea de către participanţii la proiect a specificului ceramicii dacice şi romane.

Elevii au fost împărţiţi în două grupe de lucru, fiecare grupă fiind format din 30 de elevi: prima grupă a lucrat la atelierul de modelarea manuală a vaselor din lut; a doua grupă a lucrat la pictarea vaselor ceramice. La finalul atelierului, cele două grupe s-au schimb între ele.

Pornind de la explicaţiile oferite de organizatori, elevii au învăţat şi experimentat tehnica de realizare a vaselor din lut după modelul vaselor dacice (ceşcuţa dacică), respectiv folosind suluri din lut la ridicarea vaselor. S-a utilizat lut de calitate superioară, gata pregătit pentru modelaj.

 După modelarea vaselor, elevii au aplicat apoi pe acestea, procedura de decorare (incizare) cu motive specifice perioadei dacice (ramura de brad, brâuri crestate etc.). Beneficiarii au reuşit într-un timp foarte scurt să înveţe foarte bine tehnicile de modelare, şi decorare a vaselor.

În cadrul atelierului de pictură pe vase ceramice, s-au utilizat castronaşe din ceramică, care au fost pictate cu ajutorul acuarelelor acrilice şi cu pensula. Elevii au folosit culorile roşu, alb şi negru, utilizând motive decorative naturale şi geometrice. Beneficiarii au reuşit într-un timp foarte scurt să înveţe tehnica de pictare a vaselor ceramice.

Aceste ateliere au fost coordonate de:

-           Dan Buzea şi Eugenia Filip (atelierul de modelaj manual al lutului);

-           Cristina Felea şi Délczeg Èva (atelierul de pictură pe vase ceramice).

Am vizitat Cetatea Dacică din Valea Zânelor

În cadrul proiectului COVASNA ANTIQVA, elevii şcolii noastre, împreună cu profesoara de istorie Adriana Bota, au făcut sâmbătă, 20 septembrie 2014, o vizită la Cetatea Dacică din Valea Zânelor, încercând să dezlege misterele acesteia.

Cetatea dacica din Valea Zanelor

Ziua a treia a saptamanii "Scoala altfel" a fost prilej pentru elevii clasei a VII-a A si diriginta lor sa viziteze Cetatea dacica din Valea Zanelor. Sus pe munte, am beneficiat de informatiile oferite cu amabilitate de arheologul Dan Buzea, de la Muzeul Carpatilor Rasariteni din Sfantu Gheorghe, caruia ii multumim!

Dintre toate siturile arheologice cunoscute în zona Covasnei, cel mai bine conservat şi spectaculos este cetatea dacică din Valea Zânelor, o adevărată bijuterie a arheologiei româneşti. Ea se află la est de oraş, între Pârâul Cetăţii şi Pârâul Miska, pe un munte (cota 930), care, datorită ruinelor zidurilor de piatră, a fost numit de localnici Muntele Cetăţii sau Cetatea Zânelor. Muntele este înconjurat din trei părţi de piscuri mai înalte, care-i asigurau protecţia atât în faţa inamicului cât şi a vicisitudinilor naturii. Panta de nord-vest a muntelui coboară în valea Covasnei având o largă deschidere spre Depresiunea Târgu-Secuiesc. Pe această parte, dar şi spre sud, se observă mai multe terase tăiate în stâncă şi amenajate în antichitate. Primele patru au fost consolidate şi apărate cu ziduri mari de piatră, urmele lor fiind vizibile şi astăzi. Tot cu zid de piatră a fost înconjurat şi vârful muntelui unde se afla centrul cetăţii - acropola. De aici, priveliştea este deosebită putându-se vedea o bună parte din Depresiunea Braşovului. Spre nord-est şi est malurile sunt abrupte, pe alocuri sub forma unor pereţi de stâncă, aproape imposibil de urcat.

Strălucind prin amplasare dar şi prin vestigiile păstrate, cetatea a inspirat de-a lungul timpului admiraţie şi teamă, de numele ei legându-se numeroase poveşti şi legende. Toate acestea au atras, pe parcursul anilor, diverşi cercetători şi oameni de cultură, dar şi căutători de comori şi antichităţi. Unul dintre ei, renumitul cărturar Orbán Balázs a vizitat cetatea la mijlocul sec. al XIX-lea şi a lăsat o descriere amănunţită a vestigiilor, mult mai bine păstrate la vremea respectivă. Impresionat de “amplasarea strategică de excepţie” a acesteia, el o aseamăna cu un adevărat “cuib de vulturi care - remarca autorul - înainte de inventarea armelor de foc, putea să reziste în faţa oricărui inamic”.

În anii 1942-1943, arheologul clujean Alexandru Ferenczi iniţiază primele săpături arheologice, reuşind să dezlege o parte din tainele cetăţii, demonstrând că aceasta a fost construită în epoca dacică. Dispariţia autorului la scurt timp după aceste cercetări, pe frontul de est, a făcut imposibilă publicarea rezultatelor acelor săpături. Din puţinele informaţii apărute în presa vremii aflăm, printre altele, că pe acropolă a fost descoperită o locuinţă în interiorul căreia s-au găsit vase ceramice, o statuetă de origine romană, fibule de bronz şi argint precum şi mai multe arme şi unelte de fier.

În anul 1949, cercetările au fost reluate de un colectiv condus de eminentul arheolog şi istoric din Cluj, Constantin Daicoviciu, care a considerat-o ca fiind comparabilă cu cetăţile dacice din Munţii Orăştiei (Costeşti şi Piatra Roşie), deosebindu-se doar prin sistemul de construcţie a zidurilor.

În anul 1968 s-au intreprins din nou săpături arheologice, de către Székely Zoltán, directorul de atunci al Muzeului Judeţean din Sfântu Gheorghe. Cercetările lui au cuprins o parte din acropolă şi primele două terase. Cu această ocazie au fost estimate dimensiunile cetăţii şi ale zidurilor de fortificare, unele fără precedent în lumea dacică. S-a descoperit un bogat material arheologic constând în vase ceramice, unelte, arme, un tezaur monetar cuprinzând denari republicani şi imperiali romani, precum şi un mormânt.

În următoarele trei decenii cetatea a fost abandonată şi lăsată pradă “căutătorilor de comori”, care au răvăşit o parte din incinta şi zidurile cetăţii. Un imens prejudiciu i l-a adus apoi furtuna care s-a abătut violent asupra Covasnei în anul 1995. Ea a smuls din rădăcini copacii de pe cetate, dislocând părţi din ziduri şi din complexele de locuire.
 “Cetatea Zânelor” de la Covasna a fost una din cele mai importante fortificaţii ale sistemului defensiv dacic. Construirea ei a presupus un efort social şi economic deosebit. Suprafaţa relativ mare a teraselor şi masivitatea liniilor de fortificaţie indică un important centru politico-militar, poate chiar o reşedinţă zonală, dar şi un loc de refugiu pentru comunităţile din imediata apropiere. Aşezată la răscruce de drumuri, ea a avut şi rolul de supraveghere a căilor de comunicaţie între sud-estul Transilvaniei, Moldova şi Muntenia. Viaţa cetăţii a încetat imediat după cel de-al doilea război daco-roman. Intrată în graniţele Provinciei Dacia, ea a avut aceeaşi soartă ca toate celelalte fortificaţii: incendierea şi distrugerea.

* informatii preluate din cartea Potenţialul turistic şi patrimoniul cultural din zona Covasnei, Editura ANGVSTIA, Sfântu Gheorghe 2002, autori V. Cavruc, Viorica Crisan, V. Sarbu