Ana are...idei frumoase!

Marius (da, celebrul Marius al nostru, cel care a devenit cunoscut pentru pasiunea lui de a migali mai mereu la minunate creatii, cel care deja da interviuri...) a inspirat si alti elevi ai scolii noastre.
Ana Maria Bohăţel din clasa a 7-a a vrut sa ne demonstreze ca natura poate fi o sursa inepuizabila de materiale pentru a crea un tablou deosebit!

O lasam pe Ana sa ne descrie creatia sa:  "Lucrarea mea reprezinta un peisaj de primavara ! Toate lucrurile folosite sunt din natura , cu exceptia semintelor de dovleac , din care este confectionat acoperisul fantanii . Razele soarelui , sunt petale ale unei flori , la fel si norii ! Trunchiurile copacilor sunt bucati de lemn , iar cregile acestora sunt cregute mai mici . Florile copacilor sunt petale ale altor flori iar frunzele sunt fire de iarba Ceea ce inconjoara copacii si fantana este alcatuit din :fire de iarba , flori de soc si tot felul de flori gasite prin natura !"

Inscriem si lucrarea Anei la Provocarea verde a lunii mai, SA CONSERVAM NATURA!

Mesterelile lui Marius (3)

Va povesteam AICI ca Domnisoara lui Marius a fost premiata la concursul organizat lunar de comunitatea handmade PROVOCARI VERZI. Premiul a ajuns intre timp la Marius si tocmai ma pregateam sa va vorbesc despre el, cand am avut o surpriza mi-nu-na-ta: fetele de la acest site au vrut sa il cunoasca mai bine pe Marius al nostru  si "l-au luat la intrebari" Primul interviu al lui Marius a aparut si il puteti citi AICI!

Dragi "provocatoare", Marius va multumeste pentru ca ati facut cunoscuta povestea lui si v-a pregatit un mic dar, asa cum numai el stie sa faca:

 

O coaja de ou a fost transformata intr-un cosulet pentru flori, mai uscate sau mai verzi; in cazul in care nu va dati seama din fotografie (dra bibliotecara nu se prea pricepe la pozat), decorul de pe tavita e realizat din coji de ou maruntite si lipite cu migala...

Inscriem aceasta lucrare la Provocarea Verde a lunii mai, SA CONSERVAM NATURA!

Miorita covasneana...

Românul e născut poet

      De-l muncește dorul, de-l cuprinde veselia, de-l minunează vreo faptă măreață, el își cântă durerile și mulțumirile, își cântă eroii, își cântă istoria, și astfel suflet său este un izvor nesfârșit de frumoasă poezie.” - Cât de frumos a caracterizat Vasile Alecsandri literatura românească, și cât adevăr e în spusele sale.

      Una dintre cele mai bogate și mai frumoase literaturi populare europene, „frumuseți poetice de originalitate și fără seamăn în literaturile străine” a luat naștere din sentimentele poporului nostru, din frământările sufletești ale acestuia, din dorința lui de frumos, din dorul de libertate, fiind o adevărată oglindă a vieții acestuia.

      Această literatură continuă să se îmbogățească și, pentru a nu se pierde nimic din ea, căci acestă pierdere ar fi a culturii, a întregii spiritualități românești, trebuie să îndeplinim sfânta datorie de a o căuta, de a o culege, pentru a o feri de noianul timpului și al uitării.

      Poezia populară numită de Eminescu „limba simțământului”, este destul de bine reprezentată și aici, prin părţile noastre, în curbura munților Carpați. Iată o variantă locală a Mioriței, culeasă de domnul învățător Hulpoi Aurel, de la un bătrân iubitor de folclor din zona Covasna:

Miorița

Pogoară, pogoară pe plai

Tot nouă ciobani

De sunt veri primari

Și cu unul zece.

El e streinor

Cu oițe multe

Câte pietre-n munte

Atâtea-s cornute,

Câte pietre-n cale

Atâtea-s mioare,

Câte pietricele

Atâtea-s mielușele.

Vai, nouă ciobani

De sunt veri primari

Ei s-au vorbit

Și s-au sfătuit

La apus de soare

Pe el să-l omoare.

Bănișori să-i ia,

Oițe să-i ia

Și să le-mpărțească,

Să le răspândească.

Dar o mielușică

Ea o ocheșică,

Ea mi-i auzea

Șchioapă se făcea,

În urmă rămânea

Și unde-mi zbiera

Locul tremura,

Brazii veștejea,

Iarba se pârlea.

Dar stăpânul ei

Cârlig răsucea

Și în loc stătea

Oița-ntreba:

- Oiță, oiță,

Mie drăguliță,

De când te-am văzut

Și te-am cunoscut

Așa n-ai făcut.

Dar nu v-am păscut

Tot prin livezi verzi?

Apă nu v-am dat

La izvoare reci?

Ori nu v-am culcat

Pe-ale vârfuri-nalte

Unde vântul bate?

Oița-mi grăia:

- Stăpâne, stăpâne,

Stăpâniorul nostru

Ba tu ne-ai culcat

Pe-ale vârfuri-nalte

Unde vântul bate

Și tu ne-ai păscut

Tot prin livezi verzi

Și apă ne-ai dat

La izvoare reci.

Vai, nouă ciobani

De sunt veri primari

Ei că s-au vorbit

Și s-au sfătuit

La apus de soare

Să mi te omoare

Bănișori să-ți ia,

Pe noi să ne ia

Să ne împărțească,

Să ne răspândească.

Stăpânul grăia:

- Oiță, oiță,

Mie drăguliță,

De m-or omorî

Voi mi-ți îngropa

În târla oilor,

În jocul mieilor,

În dosul stânii

Să-mi aud câinii.

Cârligelul meu

Voi că mi-l veți pune

Stâlp la căpătâi,

Iar cu mângâiere

Fluieraș de soc

Ce-mi zice cu foc

Voi că mi-l veți pune

Sub ușa târlei

Vântul când o adia

Fluierul mi-o mișca

Fluierul mi-o zice

Oile s-or stânge

Pe mine m-or plânge

Cu lacrimi de sânge.

Ah, străin de mine

Mult străin în lume

Nici un ajutor

De la Dumnezeu

Și stăpânul meu...

În varianta covăsneană, lipsesc alegoria morții, apoteoza ciobanului, întâlnirea cu maica bătrână, portretul ciobanului, nunta mioritică și cadrul nupțial. Numărul ciobanilor este 10 și nu 3, ca în majoritatea celorlalte variante, aceasta constituind (poate) o influență a baladei Meșterul Manole, deși apariția acesteia nu este atestată în județul nostru.

Apar două versuri, neîntâlnite în niciuna din variantele cunoscute, "cârlig răsucea" și "cârligelul meu", element indispensabil vieții pastorale. 

Finalul conține o notă de înstrăinare, de asemenea neîntâlnită în alte variante ale Mioriței.

Si părinţii au participat la concurs...

De ce citesc?

Importanța cărții în viața mea

      Cartea, un întreg univers, unde intrăm într-o altă lume, unde visăm, unde ne informăm și unde ne refugiem câteodată.

      De ce citesc? O întrebare bună.

      Eu aparțin unei generații care nu a avut calculator, nu a avut televizor cu multe canale și atunci desenele mele animate au fost cărțile de povești ale mamei, poveștile inventate de mama sau cântecele bunicii.

      Când am ajuns la școală am fost fascinată de cărți încă de la început. Doamna învățătoare a fost prima care mi-a îndrumat pașii către lectură. Aveam lecturi obligatorii, dar nici cărțile nu se găseau peste tot. Atunci a apărut biblioteca școlii prima oară, apoi biblioteca orășenească, care au deschis pentru mine o grămadă de porți și viața mea s-a schimbat. Cărțile au devenit viața mea și chiar mai târziu, când anii au trecut, viața s-a complicat: examene, căsătorie, copil, serviciu, mi-am găsit timp să citesc, să evadez într-o lume paralelă unde toate problemele dispar.

      Știu că acum anii au trecut, lumea a evoluat, informația este mai ușor de găsit la televizor sau pe computer, dar nimic nu se compară cu relaxarea în fotoliu cu o carte bună care te captivează.

      Așadar, sfatul meu pentru copilul meu în special și pentru toți copiii în general este să încerce să găsească o carte care să-i captiveze, să încerce să intre în lumea cărților și nu le va părea rău. Au ce învăța, își vor dezvolta limbajul și creativitatea și viața lor se va schimba. Chiar dacă trăim în secolul vitezei, timpul se va opri și vor descoperi o mulțime de bucurii interesante.

      Sper că rândurile acestea v-au convins că pasiunea mea pentru citit  a început de mică și nu a dispărut niciodată.

      Mulțumesc celor care mi-au dat posibilitatea să alunec pe panta amintirilor și să vă împărtășesc o părticică din viața mea și astfel să mă cunoașteți mai bine.

                                                  Țupea Marioara Viorica - mămică clasa a VI-a

                                                                   

Pe Campia Libertatii, la Blaj

Ziua de 11.05.2013, a fost o zi istorică pentru elevii covăsneni. O zi călduroasă de început de vară, plină de emoții, bucurie, demnitate și onoare a elevilor de la Școala Generală ,,Avram Iancu,, - nume predestinat și de la Liceul din Covasna, de a se afla în premieră covăsneană pe Câmpia Libertății din Blaj, împreună cu profesorii diriginți Teacă Florentina și Vlad Claudia, precum și învățătoarea Iuliana Cara, unde au devenit oficial crăișori, crăișori în Clubul Crăișorii Elevi Voluntari, în organizarea O.N.G. "Țara Iancului-Iubirea Mea" Un sentiment înălțător de a fi și deveni în prezent, parte a trecutului oropsit, dar glorios al marilor făuritori ai statului viitor român: România. 
Trăirea emoției și momentului în ,,asistarea,, măreților intelectuali și elite a Revoluției Pașoptiste: Avram Iancu, C.A. Rosetti, Gheorghe Șincai, Petru Maior, Al. Golescu Negru, Eftimie Murgu, George Barițiu, Andrei Mureșanu, Simion Bărnuțiu, Alexandru Ioan Cuza, Andrei Șaguna, Nicolae Bălcescu, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alexandri, Gheorghe Magheru, Cezar Boliac, etc, sau prietenul romanilor Stefan Ludwig Roth, ucis mișelește de unguri pentru vina de a fi prietenul românilor, ne dă tuturor certitudinea că noii crăișori vor deveni stindardul adevărat al acestor elite și că România are un viitor românesc. Iubirea de neam și țară este necondiționată, dar ea trebuie insuflată corect. Dumnezeu să-i binecuvânteze pe români!

 

LA MULTI ANI, EUROPA!

În fiecare an, la data de 9 mai se serbează Ziua Europei. Pe lângă această semnficaţie, 9 mai marchează şi Ziua Independenţei României şi a sfârşitului celui de-al doilea război mondial.

Paste fericit!

Biblioteca scolii Avram Iancu Covasna va doreste sa aveti Sarbatori luminate, alaturi de cei dragi!

Atelier incondeiat oua

Elevii scolii noastre s-au pregatit cum se cuvine pentru a astepta Sarbatorile de Paste. Saptamana trecuta am invatat  cum se incondeiaza ouale, cu ajutorul a doua doamne talentate, invitate in scoala noastra de catre Asociatia Cultural Crestina Justinian Teculescu.