Scoala altfel pentru clasa a V-a A

De Pasti...

Elevii doamnei invatatoare Iacob Edit ne arata cum s-au pregatit pentru Sarbatorile de Pasti

Clasa pregatitoare se pregateste pentru Sfintele Pasti

Clasa a IV-a A se pregateste pentru Sfintele Pasti

SFINTELE PAŞTI

TRADIŢII ŞI OBICEIURI LAICE ŞI RELIGIOASE

SFINTELE PAŞTI

Pastele la romani este una dintre cele mai importante sarbatori religioase, in care toate invie si se innoiesc. Este timpul in care vrem sa devenim mai buni, mai aproape de Dumnezeu, mai aproape de familie.

Haide sa petrecem cu copiii şcolii noastre, ajutandu-i sa inteleaga: ce este Crucea si de ce este importanta, de unde vin ouale si de ce le vopsim, ce simbolizeaza mielul , de ce se ţine post şi ce mancam in aceste zile Sfinte.

            Puritatea si inocenta bucuriei copiilor da amploare Pastelui. Fie ca este vorba de vopsitul oualor, de plansele de colorat, de poezii, cantece sau jocuri, copiii sunt intotdeauna primii. Vă invitam impreuna cu ei sa intri in atmosfera de sarbatoare a Pastelui.

                                                                                                BIBLIOTECAR

                                                                                                POTEICA MIRELA

Campionatul Avram Iancu fotbal/handbal

A patra zi a saptamanii "Scoala altfel" a fost o zi sportiva! Echipele claselor gimnaziale au jucat pentru a castiga CUPA SCOLII la fotbal, care, in acest an, a mers la clasa a VIII-a A.

Conferinţa cu tema CETATEA DACICĂ din VALEA ZÂNELOR

ASOCIAŢIA CULTURAL CREŞTINĂ JUSTINIAN TECULESCU, cu sprijinul Prefecturii judetului Covasna, vă invită să asistaţi la conferinţa cu tema  

CETATEA DACICĂ din VALEA ZÂNELOR,

susţinută de dr. VIRGIL APOSTOL, arhitect în cadrul Muzeului Naţional de Istorie a României

Sâmbătă, 12 aprilie, orele 16.00

Sala Unirea din Voineşti 

Cetatea dacica din Valea Zanelor

Ziua a treia a saptamanii "Scoala altfel" a fost prilej pentru elevii clasei a VII-a A si diriginta lor sa viziteze Cetatea dacica din Valea Zanelor. Sus pe munte, am beneficiat de informatiile oferite cu amabilitate de arheologul Dan Buzea, de la Muzeul Carpatilor Rasariteni din Sfantu Gheorghe, caruia ii multumim!

Dintre toate siturile arheologice cunoscute în zona Covasnei, cel mai bine conservat şi spectaculos este cetatea dacică din Valea Zânelor, o adevărată bijuterie a arheologiei româneşti. Ea se află la est de oraş, între Pârâul Cetăţii şi Pârâul Miska, pe un munte (cota 930), care, datorită ruinelor zidurilor de piatră, a fost numit de localnici Muntele Cetăţii sau Cetatea Zânelor. Muntele este înconjurat din trei părţi de piscuri mai înalte, care-i asigurau protecţia atât în faţa inamicului cât şi a vicisitudinilor naturii. Panta de nord-vest a muntelui coboară în valea Covasnei având o largă deschidere spre Depresiunea Târgu-Secuiesc. Pe această parte, dar şi spre sud, se observă mai multe terase tăiate în stâncă şi amenajate în antichitate. Primele patru au fost consolidate şi apărate cu ziduri mari de piatră, urmele lor fiind vizibile şi astăzi. Tot cu zid de piatră a fost înconjurat şi vârful muntelui unde se afla centrul cetăţii - acropola. De aici, priveliştea este deosebită putându-se vedea o bună parte din Depresiunea Braşovului. Spre nord-est şi est malurile sunt abrupte, pe alocuri sub forma unor pereţi de stâncă, aproape imposibil de urcat.

Strălucind prin amplasare dar şi prin vestigiile păstrate, cetatea a inspirat de-a lungul timpului admiraţie şi teamă, de numele ei legându-se numeroase poveşti şi legende. Toate acestea au atras, pe parcursul anilor, diverşi cercetători şi oameni de cultură, dar şi căutători de comori şi antichităţi. Unul dintre ei, renumitul cărturar Orbán Balázs a vizitat cetatea la mijlocul sec. al XIX-lea şi a lăsat o descriere amănunţită a vestigiilor, mult mai bine păstrate la vremea respectivă. Impresionat de “amplasarea strategică de excepţie” a acesteia, el o aseamăna cu un adevărat “cuib de vulturi care - remarca autorul - înainte de inventarea armelor de foc, putea să reziste în faţa oricărui inamic”.

În anii 1942-1943, arheologul clujean Alexandru Ferenczi iniţiază primele săpături arheologice, reuşind să dezlege o parte din tainele cetăţii, demonstrând că aceasta a fost construită în epoca dacică. Dispariţia autorului la scurt timp după aceste cercetări, pe frontul de est, a făcut imposibilă publicarea rezultatelor acelor săpături. Din puţinele informaţii apărute în presa vremii aflăm, printre altele, că pe acropolă a fost descoperită o locuinţă în interiorul căreia s-au găsit vase ceramice, o statuetă de origine romană, fibule de bronz şi argint precum şi mai multe arme şi unelte de fier.

În anul 1949, cercetările au fost reluate de un colectiv condus de eminentul arheolog şi istoric din Cluj, Constantin Daicoviciu, care a considerat-o ca fiind comparabilă cu cetăţile dacice din Munţii Orăştiei (Costeşti şi Piatra Roşie), deosebindu-se doar prin sistemul de construcţie a zidurilor.

În anul 1968 s-au intreprins din nou săpături arheologice, de către Székely Zoltán, directorul de atunci al Muzeului Judeţean din Sfântu Gheorghe. Cercetările lui au cuprins o parte din acropolă şi primele două terase. Cu această ocazie au fost estimate dimensiunile cetăţii şi ale zidurilor de fortificare, unele fără precedent în lumea dacică. S-a descoperit un bogat material arheologic constând în vase ceramice, unelte, arme, un tezaur monetar cuprinzând denari republicani şi imperiali romani, precum şi un mormânt.

În următoarele trei decenii cetatea a fost abandonată şi lăsată pradă “căutătorilor de comori”, care au răvăşit o parte din incinta şi zidurile cetăţii. Un imens prejudiciu i l-a adus apoi furtuna care s-a abătut violent asupra Covasnei în anul 1995. Ea a smuls din rădăcini copacii de pe cetate, dislocând părţi din ziduri şi din complexele de locuire.
 “Cetatea Zânelor” de la Covasna a fost una din cele mai importante fortificaţii ale sistemului defensiv dacic. Construirea ei a presupus un efort social şi economic deosebit. Suprafaţa relativ mare a teraselor şi masivitatea liniilor de fortificaţie indică un important centru politico-militar, poate chiar o reşedinţă zonală, dar şi un loc de refugiu pentru comunităţile din imediata apropiere. Aşezată la răscruce de drumuri, ea a avut şi rolul de supraveghere a căilor de comunicaţie între sud-estul Transilvaniei, Moldova şi Muntenia. Viaţa cetăţii a încetat imediat după cel de-al doilea război daco-roman. Intrată în graniţele Provinciei Dacia, ea a avut aceeaşi soartă ca toate celelalte fortificaţii: incendierea şi distrugerea.

* informatii preluate din cartea Potenţialul turistic şi patrimoniul cultural din zona Covasnei, Editura ANGVSTIA, Sfântu Gheorghe 2002, autori V. Cavruc, Viorica Crisan, V. Sarbu