Concursul
DE CE CITESC? IMPORTANTA CARTII IN VIATA MEA si-a desemnat castigatorii.
Concursul adresat elevilor a fost castigat de
Lupascu Ana Maria, din clasa a V-a A. Diplome de participare primesc si Baczo Adrian, Arteni Elena, Tupea Cristian si Burnichi Debora, toti din clasa a VII-a A.
Daca va aduceti aminte, concursul nostru s-a adresat si parintilor. Astfel, le multumim doamnelor
Bocîrnea Mirela si Tiba Genoveva, mamele elevelor
Bocîrnea Andrada si Tiba Briana, care au avut amabilitatea sa-si rapeasca din timpul lor si sa ne impartaseasca parerea lor despre importanta cartilor in viata oamenilor.
Toti elevii mentionati sunt asteptati la biblioteca, pentru a-si ridica premiile si diplomele de participare. Am fost sprijiniti in aceasta activitate de catre Asociatia Cultural Crestina Justinian Teculescu, careia ii multumim!
Pana atunci, va lasam in compania gandurilor asternute pe hartie de catre doamna
Tiba Genoveva, careia ii multumim pentru ca a participat la concursul nostru. Intr-una din zilele urmatoare, va vom arata si ce ne-a scris doamna Mirela Bocîrnea, care, de asemenea, merita multumirile noastre.
MOTTO;
„ Nu e alta
mai frumoasă şi de folos în toată viaţa omului
decât cititul cărţilor”
( Miron
Costin)
Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au aşternut
amintirile şi experienţele de viaţă pe filele cărţilor. Adesea, mi-amintesc cum
bunicul, la ceas de seară, îmi istorisea cu o caldă lumină-n priviri despre
trecutul strămoşilor noştri, apoi îmi
arăta filele- ngălbenite de vreme pe care şedeau misterioasele buchii.
Era fascinant să simţi cum călătoreşti în timp precum în
basme. Primele cărţi citite erau cele mai preţioase comori. Când le deschideam,
mirosul cernelii ce-mi pătrundea-n împărăţia mea interioară, mă-ndemna să
călătoresc în lumi neştiute, uitând de orele ce se scurgeau pe nesimţite. Prin
ele am înţeles că viaţa ne oferă şi bucurii, dar şi încercări.
De asemenea, tot ele mi-au arătat că iubirea de frumos şi
respectul faţă de lege sunt călăuze sigure în viaţă. Dragele mele prietene,
cărţile, m-au învăţat să cânt, m-au învăţat să iert, să fiu miloasă, temerară,
să trec mai uşor peste greutăţile vieţii, să comunic cu semenii şi să înţeleg
cum a creat Dumnezeu viaţa, natura, universul.
Uneori, aflându-mă în faţa maiestoaselor rafturi pe care
tronau coloratele cărţi, reflectam la:
- Cum ar fi viaţa fără
cărţi?
Sufletu-mi răspundea;
-Tristă şi foarte săracă.
Da, prin
cărţi, omul trăieşte o altă viaţă, se bucură de frumuseţile şi bogăţiile
descrise şi-nvaţă ce-i de folos existenţei sale. Aceşti profesori tăcuţi sunt
adevărate daruri divine ce-aşteaptă
cuminţi să fie dezmierdate cu ochii, minţile şi inimile cititorilor.
Carte, cinste cui te-a scris!
UPDATE:
Castigatorii si-au primit premiile!