BIBLIOTECA SCOLII GIMNAZIALE AVRAM IANCU COVASNA-VOINESTI
email: biblioteca.scolii.noastre@gmail.com

miercuri, 14 ianuarie 2015

Mihai Eminescu – Luceafărul poeziei româneşti



Marele nostru poet Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici) s-a  născut în localitatea Botoşani, în data de 15 Ianuarie 1850. El provine dintr-o familie numeroasă fiind cel de-al şaptelea copil din cei unsprezece copii din familia Eminovici. Tatăl lui se numea Gheorghe Eminovici iar numele mamei sale era Raluca Eminovici (Jurăscu înainte de căsătorie). Tatăl lui Eminescu provine dintr-o familie de ţărani iar mama sa este fiică de stolnic.
       El îşi petrece copilăria la Botoşani şi Ipoteşti într-o totală libertate de mişcare şi de contact cu oamenii şi cu natura fapt pe care poetul îl evocă foarte frumos în versurile poeziilor: ‘’Fiind băiet…’’ şi ‘’O rămâi’’.
       Deoarece a întâmpinat dificultăţi şcoala o frecventează cu intermitenţe astfel că între anii 1858 – 1866 este la şcoală la Cernăuţi, el părăsind în 1863 şcoala şi revenind în 1865 ca privatist, iar în 1866 pleacă din nou fiind angajat ca funcţionar la judecătorie şi primărie. În clasa a patra se remarcă terminând clasa al cincilea din 82 de elevi. Între anii 1869 – 1872 este student la Viena dar el poate participa doar ca auditor extraordinar, neavând bacalaureatul dat. Cursurile facultăţii erau filosofie şi drept. În paralel participă cu audienţa şi la alte facultăţi cu disciplinele: filosofie, drept, istorie, anatomie şi economie politică. Între 1872 – 1874 este student la Berlin. În anii studenţiei activează în societăţile studenţeşti având ocazia de a se împrieteni cu Ioan Slavici şi Veronica Micle.
     Analizând bogata activitate literară Eminescu este socotit, pe bună dreptate, de către cititori şi critici, ca fiind cea mai importantă voce poetică din literatura română.
     Alături de activitatea poetică Eminescu este un bun jurnalist el fiind redactor la mai multe reviste din ţară şi străinătate. De asemenea scrie proză, nuvele, dramă. În cei 39 de ani ai vieţii sale are şi activitate de profesor, traducător, director al bibliotecii centrale, revizor şcolar, copist, sufleur.
     Activitatea literară a lui Eminescu debutează în 1866 când moare Aron Pumnul, profesorul său de limba română, ocazie în care în broşura ‘’Lăcrămioarele’’ publică drept omagiu poezia ‘’La mormântul lui Aron Pumnul’’.
       La 16 ani publică poezia ‘’De-aş avea’’ în revista ‘’Familia’’ condusă de Iosif Vulcan cel care îi schimbă numele lui Eminescu din Eminovici devenindu-i ‘’naşul literar’’. În această revistă mai apar operele: ‘’Ce-ţi doresc eu ţie dulce Românie’’, ‘’La Heliade’’, ‘’La o artistă’’, ‘’Amorul unei marmure’’, ‘’Junii corupţi’’, drama ‘’Mira’’, fragmente din romanul ‘’Geniu pustiu’’, ‘’Adio’’, ‘’Pe lângă plopii fără soţ’’, ‘’Ce e amorul?’’, ‘’Din noapte’’.
      Eminescu lucrează la publicaţiile: ‘’Albina’’, ‘’Curierul de Iaşi (publică nuvela ,,Cezara’’), ‘’Timpul’’ şi ‘’Convorbiri literare’’.
      În ‘’Convorbiri literare’’ apar mai multe opere dintre care amintesc:
      - basmul: ‘’Făt frumos din lacrimă’’
      - poezii: ‘’Înger de pază şi noaptea’’, ‘’Melancolie’’, ,,Crăiasa din poveşti’’, ‘’Lacul’’, ,,Dorinţa’’, ‘’Povestea codrului’’, ‘’Povestea teiului’’, ‘’Mama’’, ‘’Sara pe deal’’, ,,Mai am un singur dor’’, ’’La steaua’’, ‘’Scrisorile I-IV’’
     - poeme: ‘’Epigetul’’, ‘’Înger şi demon’’
     - romanul: ‘’Aur, mărire şi amor’’
Poemul ,,Luceafărul’’ apare în aprilie 1883 în almanahul societăţii academiei social-literare ‘’România Jună’’ din Viena.
       Eminescu are o activitate bogată la cercul literar ‘’Junimea’’ unde citeşte mai multe opere dintre care: nuvela ‘’Sărmanul Dionis’’, poezia ‘’Doina’’, poemul ‘’Luceafărul’’.
       Eminescu nu o uită nici pe iubita sa Veronica Micle astfel că îi dedică câteva poezii: ,,Revedere’’, ‘’Despărţire’’, Freamăt de codru’’, Sunt ani la mijloc’’, ,,Nu voi iubi niciodată o altă femeie’’, ‘’De câte ori iubit-o’’, ‘’Pierdută pentru mine zâmbind prin lume treci’’.
       Eminescu şi Creangă scriu, datorită bunei lor prietenii câte un basm cu erou central asemănător, la Eminescu basmul este ‘’Călin’’ iar la Creangă basmul este ‘’Făt-frumos fiul iepei’’.
      Singurul volum publicat în timpul vieţii poetului a fost în 1883 la editura Socec.
      Manuscrisele poetului conţin 14 mii de file cuprinse în 46 de volume. Numărul filelor ar fi fost mai mare dacă nu ar fi intervenit bolile de care a suferit şi tratamentul precar primit datorită prejudecăţilor. De asemenea desele piedici din timpul activităţii cât şi moartea fraţilor şi a părinţilor l-au slăbit.
      Prietenii şi colaboratorii îl descriu astfel:                                                                                „Era o frumuseţe! O figură clasică încadrată de nişte plete mari negre; o frunte înaltă şi senină; nişte ochi mari – la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru; un zâmbet blând şi adânc melancolic. Avea aerul unui sfânt tânăr coborât dintr-o veche icoană, un copil predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare.” Ion Luca Caragiale. ‘’Înzestrat cu o memorie uimitoare, Om foarte muncitor şi conştiincios, el era totdeauna la locul lui. Deşi pierdut mereu în gânduri ori adâncit în studii, încât uita să mănânce ori se lipsea de tigna somnului, el nu-şi pierdea niciodată din vedere datoriile şi, chiar bolnav, dac-ar fi fost, venea regulat la redacţiune, se interesa de toate şi ţinea să fie totdeauna la curent " (Ioan Slavici)
        Ca o recunoaştere a fructuoasei sale activităţi este primit ca membru al academiei în urma morţii sale. Pentru a nu fi uitat Eminescu, oamenii s-au gândit să-i dea numele la străzi, şcoli, teatru, biblioteci,  să îi scrie numele în pădure prin plantarea a zece mii de brazi astfel încât să-i fie citit numele. De asemenea fotografia şi numele său au fost inscripţionate pe bancnote. Toate aceste forme de păstrare a amintirii sunt bune, dar cel mai bun mod de a-i rămâne vie amintirea este de a citi, aprofunda opera sa şi de a vorbi frumos despre el.
       În dimineaţa zilei de 15 iunie 1889 (aproximativ orele 4) marele nostru poet în urma suferinţelor sale trece la odihnă fiind inmormântat în 17 iunie în cimitirul Belu între un tei şi-un brad având aşezată pe piept o cunună de flori de ‘’nu mă uita’’.
       Fie ca din tot ceea ce ştim despre Eminescu să păstrăm ceea ce este bun şi să ne motiveze la meditaţii şi la o viaţă frumoasă, modestă şi folositoare.

Debora Burnichi, clasa a 8-a A

Trebuiau să poarte un nume...Li s-a spus Eminescu.



Trebuiau să poarte un nume
Marin Sorescu


Eminescu n-a existat.

A existat numai o tara frumoasa
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe.
Ca o barba nepieptanata de crai.
Si niste ape ca niste copaci curgatori
În care luna îsi avea cuibar rotit.

Si, mai ales, au existat niste oameni simpli
Pe care-i chema : Mircea cel Batrîn,
Stefan cel Mare,
Sau mai simplu : ciobani si plugari,
Carora le placea sã spuna
Seara în jurul focului poezii -
"Miorita" si "Luceafarul" si "Scrisoarea a III-a".

Dar fiindca auzeau mereu
Latrînd la stîna lor cîinii,
Plecau sã se bata cu tatarii
Si cu avarii si cu hunii si cu lesii
Si cu turcii.

În timpul care le ramînea liber
Între doua primejdii,
Acesti oameni faceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor înduiosate,
De curgeau doinele la vale
Pe toti muntii Moldovei si ai Munteniei
Si ai Tarii Bîrsei si ai Tariii Vrancei
Si ai altor tari românesti.

Au mai existat si niste codri adînci
Si un tînar care vorbea cu ei,
Întrebîndu-i ce se tot leagana fãrã vînt ?

Acest tînar cu ochi mari,
Cît istoria noastra,
Trecea batut de gînduri
Din cartea cirilica în cartea vietii,
Tot numarînd plopii luminii, ai dreptatii,
ai iubirii,
Care îi ieseau mereu fãrã sot.

Au mai existat si niste tei,
Si cei doi îndragostiti
Care stiau sã le troieneasca toata floarea
Într-un sarut.

Si niste pasari ori niste nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi si miscatoare sesuri.

Si pentru ca toate acestea
Trebuiau sã poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus
Eminescu.



 

15 ianuarie, Ziua Culturii Nationale. Aniversare Mihai Eminescu

Ziua de 15 ianuarie, aleasa ca Zi a Culturii Nationale, reprezinta data nasterii poetului national al romanilor, Mihai Eminescu (1850-1889).

Criticul literar Titu Maiorescu, mentorul ''Junimii'', spunea despre marele poet: ''Pe cat se poate omeneste prevedea, literatura poetica romana va incepe secolul al XX-lea sub auspiciile geniului lui si forma limbei nationale, care si-a gasit in poetul Eminescu cea mai frumoasa infaptuire pana astazi, va fi punctul de plecare pentru toata dezvoltarea viitoare a vesmantului cugetarii romanesti.''

Eminescu, ''poetul nepereche a carui opera invinge timpul''

 
De ce a fost aleasa ziua lui Eminescu drept zi a Culturii Nationale? Poate pentru ca ''El e cel care a spus ca teiul e sfant. El e cel al carui nume nu se cade sa fie luat in desert. (...) El e cel care oricate desnadejdi ne-ar incerca ne da temeiuri ca totusi sa nu desnadajduim'' (Geo Bogza). Poate pentru ca reprezinta ''omul deplin al culturii romanesti'' (Constantin Noica). Poate ca niciodata nu e prea mult sa-l recitim pe poetul, prozatorul, dramaturgul, ziaristul si ganditorul Mihai Eminescu.
''Pentru a fi onesti si autentici, cand vorbim despre Eminescu, trebuie mai intai sa-l recitim. (...) Un student roman la Viena si Berlin, care stia germana si franceza, voia sa absoarba istoria religiilor, astronomie, filosofie, fizica, etnopsihologie, geopolitica, sa faca simultan metafizica si gazetarie angajata. Un suflet romantic dedat armoniei universale, dar pe care malaxorul politicianismului valah l-a spulberat intru nimicnicia firii sale. Ce lectie mai sublima si mai trista, totodata, de romanitate se poate inchipui?'', spunea criticul literar Dan C. Mihailescu, intr-un portret inedit facut lui Eminescu.
Mihai Eminescu s-a nascut la 15 ianuarie 1850, la Botosani. A fost poet, prozator, dramaturg si jurnalist, socotit de critica literara postuma drept cea mai importanta voce poetica din literatura romana. Avea o buna educatie filosofica, opera sa poetica fiind influentata de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antica, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gandire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant si de teoriile lui Hegel.

sursa articol

duminică, 28 decembrie 2014

După datini colindăm, “La mulţi ani!” să vă urăm…

Din an in an sosesc mereu
La geam cu Mos Ajun
E ger cumplit, e drumul greu
Da-i obicei strabun!










Traditii si obiceiuri de iarna

In ultima zi de scoala din luna decembrie, in fata lui Mos Craciun, elevii scolii noastre au prezentat traditiile si obiceiurile de iarna ale covasnenilor: colinde, plugusorul, capra, sorcova.









miercuri, 17 decembrie 2014

SCRISOARE CĂTRE MOŞ CRĂCIUN

 
Sărbătoarea Crăciunului, care simbolizează naşterea Mântuitorului Nostru, Iisus Hristos, reprezintă pentru noi toţi un prilej de bucurie şi totodată de iertare.
În fiecare an, spiritul sărbătorilor de iarnă trezeşte în sufletul nostru bucurie, bunătate, determinându-ne să fim mai atenţi cu cei din jur. Cu toţii îl aşteptăm pe Moş Crăciun să ne îndeplinească dorinţele.
Anotimpul alb le trezeşte copiilor emoţii intense. Aceştia aşteaptă primul fulg de nea, bucuria săniuşului, ambiţia de a ridica cel mai mare om de zăpadă, spiritul Sărbătorii Naşterii Domnului, emoţia darurilor, frumuseţea colindelor.
În pragul sărbătorilor de iarnă, elevii şcolii noastre, îndrumaţi de cadrele didactice,  au pregătit un concurs intitulat “Scrisoare catre Moş Crăciun”, unde cei mici şi-au redat într-o  scrisoare dorinţele, au desenat, colorat, au făcut fulgi de nea, Moşi Craciuni din hartie, alţii au efectuat proiecte în grup.                               Prin  aceste activităţi elevii  au dorit să demonstreze încă o dată cât de talentaţi sunt. Să le urmărim dibăcia! 

             Text şi foto:
Bibliotecar, Poteică Mirela