Istoricul
şcolii
din Covasna este strâns
legat de cel al bisericii. Primele cursuri s-au făcut în tinda bisericii, probabil la
sfârşitul veacului al XVII-lea. In
monografia Covasnei, întocmita
de învăţătorul Nicolae Vleja, este
redata circulara Episcopului ortodox de la Sibiu, Vasile Moga, din anul 1829,
referitoare la invatamantul confesional: "Cinstite parinte protopoape.
Prin milostivul decret guvernalicesc din 8 octombrie a.c. nr. 9088 esit, se
poronceste ca toti copiii de la 5 pana la 13 ani sa mearga la scoala, daca nu
si vara, incai toamna si iarna si daca nu-i vor vrea parintii sa-i mane de buna
voie, sa se pedepseasca (…) Sa se faca in tot satul scoala si sa se pue dascal
si la toata jumatatea de an sa se faca incoaci relatie [relatare/raport] si
aceasta cu atat mai tare cu cat s-au fost mai poruncit prin milostivul decret
guvernicesc din 1 august 1808 si din 5 martie 1784". Despre existenta
scolii confesionale din localitate, la inceputul sec. al XIX-lea, vorbeste un
alt document semnat Ioan Popovici, vicar episcopal la Sibiu, in 24 martie 1803,
prin care se invitau diecii la un curs normalicesc de 7 saptamani la Brasov,
tinut de parintele director Radu Tempea. In anul 1825, negustorul brasovean
Gheorghe C. Bacauanu cumpara o "mosie" langa curtea bisericii,
daruind-o parohiei pentru functionarea scolii. In anul 1858 s-a construit edificiul scolii confesionale, din lemn,
acoperita cu sindrila. Cheltuielile de constructie ale scolii au fost suportate
mai mult de negustorul Nicolae Manea.
Primul invatator cunoscut a fost Iosif Pop zis
Popovici, care a locuit in casele de pe mosie, iar la 1825 preda, pe langa
rugaciuni, si scrisul si cititul. I-a urmat ca invatator Ioan Gridean (mai
tarziu preot), pana in 1839, apoi Gheorghe Dogar (care era si cantaret),
originar din Prejmer (inspectori "din popor" au fost numiti
Constantin si Ioan Furtuna). Au urmat: Ioan Fleser zis Toparceanu; Toma
Grindeanu, intre 1864-1870; Zosim Butnar (1870-1872); Ioan Iosif (1872-1876, al
doilea post de invatator s-a infiintat dupa 1871); pr. Gheorghe Furtuna si Ioan
Nitu (1877-1894), desfintat in 1880, postul II a fost reinfiintat in 1889,
invatator si director fiind Nicolae Dobros, care a functionat pana in 1929;
celalalt post, din 1899 a revenit lui Gheorghe Albu din Apold, iar din 1900
pana in 1925 a functionat Alexandru Ciucan, fiul preotului din Aita Mare. Din
162 de elevi de varsta scolara, in anul 1893/ 1894 au urmat cursurile 126. Dupa
"progresul" scolar, 35 au obtinut calificativul "distinsi",
78 "buni", 18 "debili". Toti elevii aveau manuale scolare
(113 integral si 13 "in parte").
La Covasna s-a desfasurat, in 1866, conferinta
invatatorilor din protopopiatele Brasov II si Treiscaune. La conferinta a
participat si "arhimandritul de Buzau", care a fost impresionat de
frumusetea costumelor nationale romanesti. Conferinta s-a desfasurat sub credinta
ferma de "a propaga lumina intre poporul nostru si mai cu seama in
Treiscaune, unde cea mai mare parte dintre romani au uitat limba si numai
religiunea ii leaga de corpul cel mare al natiunii".
Dupa Marea Unire din 1918, cand scoala
confesionala a devenit scoala de stat, primul director a fost profesorul Niţă Buzea.
Printre invatatorii si profesorii din perioada interbelica figureaza si: Veturia Ciucan, M. Manole, Elena Manole, Maria Barsan, Irina si Gheorghe Dobreanu, Ioan Olteanu, Dumitru Olteanu, Octavian Dobros, Traian Teaca, Gheorghe Serban, etc.
Anul 1924 a fost acela în care şcoala a primit rangul de gimnaziu şi numele marelui revoluţionar AVRAM IANCU. Un nume care obligă.
Printre invatatorii si profesorii din perioada interbelica figureaza si: Veturia Ciucan, M. Manole, Elena Manole, Maria Barsan, Irina si Gheorghe Dobreanu, Ioan Olteanu, Dumitru Olteanu, Octavian Dobros, Traian Teaca, Gheorghe Serban, etc.
Anul 1924 a fost acela în care şcoala a primit rangul de gimnaziu şi numele marelui revoluţionar AVRAM IANCU. Un nume care obligă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va asteptam parerile, sugestiile, gandurile bune!