Ziua Mondială a Mediului se
sărbătoreşte anual pe 5 iunie, în peste 100 de ţări ale lumii şi constituie un
prilej pentru instituţiile guvernamentale, administraţiile locale, asociaţiile
de tineri, organizaţiile non-guvernamentale, întreprinzători, inclusiv
mass-media de a se mobiliza prin manifestări comune menite să atragă atenţia
asupra necesităţii protejării componentelor de mediu. Tema de anul acesta este „Think.
Eat. Save” – „Gândește. Mănâncă.
Salvează – Consumă rațional”, prin care
se atrage atenția comunității internaționale
asupra risipei de alimente.
Sărbătoarea a fost marcată şi la Covasna. Şcoala
Gimnazială „Avram Iancu”, în parteneriat cu Asociaţia Cultural Creştină
„Justinian Teculescu”, a organizat o serie de activităţi, pentru a sublinia
importanţa protecţiei mediului înconjurător.
La Simpozionul “ SĂ DĂM O ŞANSĂ MEDIULUI”, care a
avut loc la Sala Unirea din Voinesti, elevii insoţiţi de cǎtre profesorii coordonatori
au ascultat cu atenţie prelegerile ţinute de reprezentanţi ai Agenţiei Judeţene
pentru Protecţia Mediului ( dl. ing. Mânecuţă Vasile), ai Romsilva (dl. ing. Manea Cristian, pe care copiii îl ţineau
minte de la acţiunea de reîmpǎdurire pe
care am realizat-o împreunǎ în luna aprilie, în cadrul activitaţilor din sǎptǎmâna
„ Şcoala altfel”), cǎrora le mulţumim şi îi mai aşteptǎm. Apoi, elevi ai şcolii
noastre şi-au prezentat propriile pǎreri (eseuri sau prezentǎri Power Point) referitoare
la sǎnǎtatea mediului şi la ceea ce ar trebui sǎ facem pentru a ne pǎstra
natura curatǎ. Ii felicitǎm pe cei care au avut curajul sǎ-şi susţinǎ opiniile:
Popica Andrei şi Papuc Adrian din clasa a VII-a A, Ananina Iulia, Burnichi
Debora, Arteni Elena şi Ţupea Cristian din clasa a VI-a A, care au primit de la
Asociaţia Cultural Creştină
„Justinian Teculescu” diplome şi premii.
La ora 15.oo, din Piaţa Eroilor s-a dat startul
în cursa ciclistǎ “Pentru noi şi pentru mediu”, unde au participat peste 70 de
copii din şcoala noastrǎ şi câţiva elevi de la liceu, majoritatea având
tricouri verzi. Toţi cei care au terminat cursa au primit diplome de
participare, care sǎ le aducǎ aminte de aceastǎ zi frumoasǎ.
Scopul acestei activităţi s-a vrut a fi conştientizarea îndemnului subliniat de Burnichi
Debora în lucrarea ei prezentatǎ la simpozion: NATURA NU NE CERE SĂ FIM
GENIALI, AJUNGE SĂ FIM RAŢIONALI!
Avram
Iancu s-a nascut în anul 1824, în localitatea Vidra
de Sus, azi comuna Avram Iancu, judetul Alba. Din pacate, ziua
si luna nu se cunosc, pentru ca în matricola - actul de
nastere nr. 40/1824 al comunei Vidra de Sus - se afla doar mentiunea
ca “S-a nascut pe vremea cireselor”. Se poate deduce
ca nasterea a avut loc în luna iulie 1824. Tatal lui Avram
Iancu s-a numit Alexandru Iancu, iar mama – Maria. Erau
oameni harnici si gospodari, cu o stare materiala buna. Avramut,
precum îl dezmierdau parintii, era un copil plin de virtuti,
gânditor si scurt la vorba, cu o inima sincera si buna.
Buchiile le-a învatat la Vidra si Câmpeni, clasele
elementare le-a urmat la Abrud, judetul Alba, gimnaziul inferior
la Zlatna, cel superior si Facultatea de Drept la Cluj. Peste
tot s-a bucurat de simpatia colegilor, profesorilor si a locuitorilor.
A fost un student eminent, iar matematica si istoria i-au fost
materiile preferate. Dupa terminarea cursurilor juridice la Cluj,
în anul 1845, cu cele mai alese aprecieri de atestare si
cu calificativul “eminent”, s-a prezentat în
fata Guvernului din Cluj, pentru a fi primit ca practicant fara
salariu. A fost însa respins de comisie,
pentru ca era plebeu, adica nu avea originea de nobil maghiar.
În urma acestei nedreptati, Avram Iancu s-a dus la Târgu
Mures, unde s-a înscris la “Tabla Regeasca”
în calitate de cancelist, cu scopul de-a se pregati în
meseria de avocat, pe care a si obtinut-o în anul 1848,
cu mult succes. Profesorul Traian Popa, în “Monografia
orasului Târgu Mures”, Editura “Corvin”
1932, descrie pe baza de documente de arhiva activitatea lui Avram
Iancu în aceasta localitate, în pregatirea si desfasurarea
Revolutiei Române din Transilvania anilor 1845-1848. Avram
Iancu, om al pacii, dreptatii sociale si al bunei convietuiri
între popoare, ca si Alexandru Papiu Ilarian, Ioan Oros-Rusu,
Vasile Moldovan, Alexandru Batrâneanu si altii, a deplâns
hotarârea motiunii nedrepte votata la 15 martie 1848, la
Budapesta, potrivnica poporului român majoritar in Transilvania,
de unire fortata a acestei provincii românesti cu Ungaria.
La adunarea cancelistilor mureseni de la “Tabla Regeasca”,
tinuta în ziua de 25 martie 1848, data la care cancelistii
unguri solicitau celor români semnaturile si acordul unirii
Transilvaniei cu Ungaria, Avram Iancu, în prezenta celor
300 de cancelisti prezenti la adunare, a pronuntat plin de indignare:
“În numele neamului românesc resping marinimozitatea
voastra. Dreptul istoric are sa se spulbere înaintea drepturilor
omului. Spre rusinea veacului al XIX-lea, am suferit robia îndelungata.
Pretindem
stergerea sclaviei si egalitate perfecta sau moarte!”. În
testamentul sau, Avram Iancu si-a precizat idealul sau în
viata: “Unicul dor al vietii mele este sa-mi vad natiunea
fericita, pentru care dupa puteri am lucrat pâna acum!”.
,
bolnav si adânc îndurerat de nedreptatile ce li se
faceau taranilor, a caror eliberare reala nu o putuse vedea înfaptuita,
Avram Iancu a ramas printre moti, în Muntii Apuseni. În
anul 1849, fiind la Viena pentru sustinerea drepturilor nationale,
a refuzat sa primeasca o decoratie imperiala, zicând: "Natiunii
sa i se dea drepturile promise, atunci voi primi, altcum nu".
Un an mai târziu refuza sa se întâlneasca cu
împaratul Austriei, Franz Iosef, aflat în vizita prin
Transilvania. În acelasi an este arestat si închis.
Dupa eliberarea din închisoare, isi petrece ultimii ani
ai vietii ratacind prin munti, pe Valea Ariesului, la Lupsa, dar
mai cu seama la Baia de Cris, unde se adaposteste la covrigarul
Ioan Stupina, supranumit Liber. Stând pe prispa casei acestuia,
cânta serile din fluierul de paltin mestesugit cu multa
maiestrie de el, în prezenta multimii de oameni care venea
sa-l asculte. S-a stins din viata la 10 septembrie 1872, pe prispa
casei acestuia. “Craiul Muntilor” a fost înmormântat
cu multa evlavie în cimitirul din satul Tebea, comuna Baia
de Cris, judetul
