BIBLIOTECA SCOLII GIMNAZIALE AVRAM IANCU COVASNA-VOINESTI
email: biblioteca.scolii.noastre@gmail.com

marți, 28 mai 2013

Icoane pe sticla

La orele de desen, sub indrumarea domnului profesor Olarescu Henorel, elevii scolii noastre au realizat icoane pe sticla foarte frumoase, care vor fi adunate intr-o expozitie permanenta, la loc de cinste pe holul scolii.



Am fost la teatru...si ne-a placut!

Erau odată un moșneag și-o babă; și moșneagul avea o fată, și baba iar o fată...
Si actorii de la Teatrul Andrei Muresanu din Sfantu Gheorghe au venit sa ne prezinte spectacolul FATA BABEI SI FATA MOSNEAGULUI...







vineri, 24 mai 2013

Padurea lui Adrian

Marius si Ana au deschis drumul celor care vor sa ne demonstreze ca sunt talentati!

Astazi, Adrian Papuc din clasa a VII-a A ne arata cum a folosit materiale din natura pentru a realiza doua tablouri foarte frumoase:




Inscriem si tablourile lui Adrian la Provocarea Verde a lunii mai, SA CONSERVAM NATURA!

miercuri, 22 mai 2013

Ana are...idei frumoase!

Marius (da, celebrul Marius al nostru, cel care a devenit cunoscut pentru pasiunea lui de a migali mai mereu la minunate creatii, cel care deja da interviuri...) a inspirat si alti elevi ai scolii noastre.
Ana Maria Bohăţel din clasa a 7-a a vrut sa ne demonstreze ca natura poate fi o sursa inepuizabila de materiale pentru a crea un tablou deosebit!


O lasam pe Ana sa ne descrie creatia sa:  "Lucrarea mea reprezinta un peisaj de primavara ! Toate lucrurile folosite sunt din natura , cu exceptia semintelor de dovleac , din care este confectionat acoperisul fantanii . Razele soarelui , sunt petale ale unei flori , la fel si norii ! Trunchiurile copacilor sunt bucati de lemn , iar cregile acestora sunt cregute mai mici . Florile copacilor sunt petale ale altor flori iar frunzele sunt fire de iarba Ceea ce inconjoara copacii si fantana este alcatuit din :fire de iarba , flori de soc si tot felul de flori gasite prin natura !"

Inscriem si lucrarea Anei la Provocarea verde a lunii mai, SA CONSERVAM NATURA!

marți, 21 mai 2013

Mesterelile lui Marius (3)

Va povesteam AICI ca Domnisoara lui Marius a fost premiata la concursul organizat lunar de comunitatea handmade PROVOCARI VERZI. Premiul a ajuns intre timp la Marius si tocmai ma pregateam sa va vorbesc despre el, cand am avut o surpriza mi-nu-na-ta: fetele de la acest site au vrut sa il cunoasca mai bine pe Marius al nostru  si "l-au luat la intrebari" Primul interviu al lui Marius a aparut si il puteti citi AICI!

Dragi "provocatoare", Marius va multumeste pentru ca ati facut cunoscuta povestea lui si v-a pregatit un mic dar, asa cum numai el stie sa faca:




O coaja de ou a fost transformata intr-un cosulet pentru flori, mai uscate sau mai verzi; in cazul in care nu va dati seama din fotografie (dra bibliotecara nu se prea pricepe la pozat), decorul de pe tavita e realizat din coji de ou maruntite si lipite cu migala...

Inscriem aceasta lucrare la Provocarea Verde a lunii mai, SA CONSERVAM NATURA!

joi, 16 mai 2013

Miorita covasneana...



Românul e născut poet

      De-l muncește dorul, de-l cuprinde veselia, de-l minunează vreo faptă măreață, el își cântă durerile și mulțumirile, își cântă eroii, își cântă istoria, și astfel suflet său este un izvor nesfârșit de frumoasă poezie.” - Cât de frumos a caracterizat Vasile Alecsandri literatura românească, și cât adevăr e în spusele sale.
      Una dintre cele mai bogate și mai frumoase literaturi populare europene, „frumuseți poetice de originalitate și fără seamăn în literaturile străine” a luat naștere din sentimentele poporului nostru, din frământările sufletești ale acestuia, din dorința lui de frumos, din dorul de libertate, fiind o adevărată oglindă a vieții acestuia.
      Această literatură continuă să se îmbogățească și, pentru a nu se pierde nimic din ea, căci acestă pierdere ar fi a culturii, a întregii spiritualități românești, trebuie să îndeplinim sfânta datorie de a o căuta, de a o culege, pentru a o feri de noianul timpului și al uitării.
      Poezia populară numită de Eminescu „limba simțământului”, este destul de bine reprezentată și aici, prin părţile noastre, în curbura munților Carpați. Iată o variantă locală a Mioriței, culeasă de domnul învățător Hulpoi Aurel, de la un bătrân iubitor de folclor din zona Covasna:


Miorița


Pogoară, pogoară pe plai
Tot nouă ciobani
De sunt veri primari
Și cu unul zece.
El e streinor
Cu oițe multe
Câte pietre-n munte
Atâtea-s cornute,
Câte pietre-n cale
Atâtea-s mioare,
Câte pietricele
Atâtea-s mielușele.
Vai, nouă ciobani
De sunt veri primari
Ei s-au vorbit
Și s-au sfătuit
La apus de soare
Pe el să-l omoare.
Bănișori să-i ia,
Oițe să-i ia
Și să le-mpărțească,
Să le răspândească.
Dar o mielușică
Ea o ocheșică,
Ea mi-i auzea
Șchioapă se făcea,
În urmă rămânea
Și unde-mi zbiera
Locul tremura,
Brazii veștejea,
Iarba se pârlea.
Dar stăpânul ei
Cârlig răsucea
Și în loc stătea
Oița-ntreba:
- Oiță, oiță,
Mie drăguliță,
De când te-am văzut
Și te-am cunoscut
Așa n-ai făcut.
Dar nu v-am păscut
Tot prin livezi verzi?
Apă nu v-am dat
La izvoare reci?
Ori nu v-am culcat
Pe-ale vârfuri-nalte
Unde vântul bate?
Oița-mi grăia:
- Stăpâne, stăpâne,
Stăpâniorul nostru
Ba tu ne-ai culcat
Pe-ale vârfuri-nalte
Unde vântul bate
Și tu ne-ai păscut
Tot prin livezi verzi
Și apă ne-ai dat
La izvoare reci.
Vai, nouă ciobani
De sunt veri primari
Ei că s-au vorbit
Și s-au sfătuit
La apus de soare
Să mi te omoare
Bănișori să-ți ia,
Pe noi să ne ia
Să ne împărțească,
Să ne răspândească.
Stăpânul grăia:
- Oiță, oiță,
Mie drăguliță,
De m-or omorî
Voi mi-ți îngropa
În târla oilor,
În jocul mieilor,
În dosul stânii
Să-mi aud câinii.
Cârligelul meu
Voi că mi-l veți pune
Stâlp la căpătâi,
Iar cu mângâiere
Fluieraș de soc
Ce-mi zice cu foc
Voi că mi-l veți pune
Sub ușa târlei
Vântul când o adia
Fluierul mi-o mișca
Fluierul mi-o zice
Oile s-or stânge
Pe mine m-or plânge
Cu lacrimi de sânge.
Ah, străin de mine
Mult străin în lume
Nici un ajutor
De la Dumnezeu
Și stăpânul meu...


În varianta covăsneană, lipsesc alegoria morții, apoteoza ciobanului, întâlnirea cu maica bătrână, portretul ciobanului, nunta mioritică și cadrul nupțial. Numărul ciobanilor este 10 și nu 3, ca în majoritatea celorlalte variante, aceasta constituind (poate) o influență a baladei Meșterul Manole, deși apariția acesteia nu este atestată în județul nostru.
Apar două versuri, neîntâlnite în niciuna din variantele cunoscute, "cârlig răsucea" și "cârligelul meu", element indispensabil vieții pastorale. 
Finalul conține o notă de înstrăinare, de asemenea neîntâlnită în alte variante ale Mioriței.

miercuri, 15 mai 2013

Si părinţii au participat la concurs...



De ce citesc?
Importanța cărții în viața mea

      Cartea, un întreg univers, unde intrăm într-o altă lume, unde visăm, unde ne informăm și unde ne refugiem câteodată.
      De ce citesc? O întrebare bună.
      Eu aparțin unei generații care nu a avut calculator, nu a avut televizor cu multe canale și atunci desenele mele animate au fost cărțile de povești ale mamei, poveștile inventate de mama sau cântecele bunicii.
      Când am ajuns la școală am fost fascinată de cărți încă de la început. Doamna învățătoare a fost prima care mi-a îndrumat pașii către lectură. Aveam lecturi obligatorii, dar nici cărțile nu se găseau peste tot. Atunci a apărut biblioteca școlii prima oară, apoi biblioteca orășenească, care au deschis pentru mine o grămadă de porți și viața mea s-a schimbat. Cărțile au devenit viața mea și chiar mai târziu, când anii au trecut, viața s-a complicat: examene, căsătorie, copil, serviciu, mi-am găsit timp să citesc, să evadez într-o lume paralelă unde toate problemele dispar.
      Știu că acum anii au trecut, lumea a evoluat, informația este mai ușor de găsit la televizor sau pe computer, dar nimic nu se compară cu relaxarea în fotoliu cu o carte bună care te captivează.
      Așadar, sfatul meu pentru copilul meu în special și pentru toți copiii în general este să încerce să găsească o carte care să-i captiveze, să încerce să intre în lumea cărților și nu le va părea rău. Au ce învăța, își vor dezvolta limbajul și creativitatea și viața lor se va schimba. Chiar dacă trăim în secolul vitezei, timpul se va opri și vor descoperi o mulțime de bucurii interesante.
      Sper că rândurile acestea v-au convins că pasiunea mea pentru citit  a început de mică și nu a dispărut niciodată.
      Mulțumesc celor care mi-au dat posibilitatea să alunec pe panta amintirilor și să vă împărtășesc o părticică din viața mea și astfel să mă cunoașteți mai bine.

                                                  Țupea Marioara Viorica - mămică clasa a VI-a